Magia Farmecelor

Farmecele sunt „faceri”, trimiteri de bine sau, cel mai frecvent, de rău, prin care o persoană este influențată de vrăjitorie.

Această influențare se poate face în multe feluri; deochiul, de pildă, face parte tot din magia farmecelor, cu precizarea că unele persoane pot deochia neintenționat. Vom distinge mai multe tehnici în magia farmecelor. Înainte însă de a vi le prezenta, iată o metodă simplă recomandată de Xenia* pentru sporirea puterii farmecelor la care se lucrează cu apă neîncepută:

Ca să crească puterea farmecelor

Iei o broască de primăvară, o omori dintr-o singură lovitură de cuțit și o pui la uscat deasupra unui foc. Apoi, când s-a uscat, obții din trupul ei un praf pe care-l pui într-un săculeț din mătase neagră. Într-o noapte când luna trece de constelația Scorpionului, iei săculețul și arunci praful într-un izvor. De atunci înainte, când vei lucra magic cu apă neîncepută, să o iei numai din acel izvor. Acea apă va fi mult mai eficientă și vrăjile tale vor fi mult mai puternice.

Influențarea cu ajutorul obiectelor magice

Vrăjitoarele folosesc o mulțime de tehnici magice în care esențiale sunt anumite obiecte, a căror manipulare și încărcare energetică le face să fie transmițătoare ale unor influențe. În afara instrumentelor magice tradiționale, cum ar fi cuțitul vrăjitoresc sau nuiaua din lemn de alun, multe alte obiecte pot servi scopurile vrăjitoarelor. De pildă, magia erotică folosește legarea prin sfoară (pentru a „lega” afectiv un om, se folosește o sfoară pe care se fac mai multe noduri).

Influențarea cu ajutorul cuvântului

În trecut, existau formule încântătorii de o putere nebănuită. Simpla lor rostire, de către o persoană cu puteri energetice deosebite, avea o eficiență pe care astăzi nu ne-o mai putem închipui. Xenia* susține că în vechime existau și formule magice mortale, cunoscute de foarte puține vrăjitoare în lume.

Victima cădea pradă unei boli fără leac la câteva zile după ce ascultase niște cuvinte stranii, șoptite de vreo babă pe care nimeni nu o băgase în seamă. Din toate acestea, în practica vrăjitorească nu au mai rămas decât descântecele și foarte puține formule magice, care pot fi utilizate la „aruncarea” farmecelor. Aceste formule nu mai au eficiența de pe vremuri, când trebuiau doar rostite; astăzi ele fac parte din ritualuri complicate, în care cuvântul magic este doar o parte și nu întotdeauna cea mai importantă. O altă rămășiță a puterii de demult a cuvântului este teama de nume: diavolului, de pildă, nu i se spune niciodată pe nume. Oamenii din popor folosesc formule derivate, de genul „ucigă-l toaca”, fiindcă se menținuse credința că numai rostirea numelui poate aduce răul.